M-am întrebat adesea ce reprezintă conceptul de iluminare specific religiei budiste.
Mulţi dintre voi îmi vor da răspunsul standard: ”detaşarea de lucrurile materiale, conştientizarea faptului că faci parte dintr-un întreg, căutarea spirituală, găsirea păcii şi bucuriei interioare, etc. “.
Ei bine eu, ca şi voi,sunt ceea ce sunt ca urmare a “iluminărilor” pe care le-am realizat în urma experienţelor de viață.
Am o părere proprie despre acest termen. Iluminarea reprezintă un fel de lămurire a întrebărilor pe care ţi le pui sau concluziile pe care le tragi în urma trăirii evenimentelor de viaţă, evident filtrate prin sita înţelegerii tale, a emoţiilor, a stării afective din momentul respectiv, sub influenţa consecinţelor, a sugestiilor anturajului etc.
Aşa am evoluat eu… aşa aţi evoluat şi voi, aşa evoluăm în continuu, aşa se fac oamenii oameni, aşa am aflat multe despre mine, aşa am devenit ceea ce sunt.
Mă vedeţi în Centrul meu de terapie psihologică, mă vedeţi în reviste, pe blogul personal, în media, mă vedeţi ducâdu-mi cei trei copii la şcoală sau la grădiniţă, la volan, mergând la o urgenţă (pentru ca da, intervin în situaţii de criză ale clienţilor mei), mă vedeţi la şcoli ţinând lecţii de dezvoltare personală, dar am şi partea mea nevăzută… Am ajuns aici datorită experienţelor mele, dar şi ale persoanelor pe care le-am întâlnit în drumul meu. Până la această vârstă am învățat următoarele lecții pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi:
1.“Ce bine ar fi să putem transmite genetic experienţa noastră de viaţă.” Asta mi-a spus mama într-o zi.Eram de vreo 5-6 ani. Aşa am înţeles că fiecare trebuie să avem propriile noastre experienţe. Asta ne face unici și ne dă sens vieții.
2.“Ai competiţia în sânge”. Asta mi-a spus învăţătoarea în clasa I. Tot pe la acea vârstă am început întrecerea pentru locurile fruntaşe în clasă. Eu aveam 6 ani, colegii mei de clasă, între 7-8 ani. Nu, nu era o luptă inegală. M-am lămurit curând că de fapt eram în competiţie cu mine însămi.
3.“Dumnezeu îti trimite semne că te ajută dacă şi tu te străduieşti”. Mi-a fost foarte frică de examenul de Bacalaureat şi am învăţat zi şi noapte cu un an înainte. Mama m-a lămurit că sunt la vârsta conştientizării devenirii de sine. Că de acum progresez ca să îmi satisfac mie însămi dorinţa de a deveni un om de valoare, nu neapărat ca să mulţumesc persoanele pe care le iubesc. În acea perioadă, bunica mi-a dat seminţe de busuioc pe care le-am plantat într-un ghiveci iar toate rudele mele au avut busuioc în grădină din răsadurile mele în acel an. O rândunicăşi-a făcut cuib la geamul meu, doar în acel an. Am simţit atunci câ este un semn divin.
4.“Dumnezeu le ia minţile celor pe care vrea să-i piardă”. Într-o zi, o persoană foarte apropiată mie dar care îmi greșise, a decis să plece. Prima oară am experimentat sentimentul omului abandonat. Eram destul de mare, dar tot a fost greu. A înţeles că a greşit după un timp, dar era prea târziu. Puntea afectivă se rupsese. Asta a zis și el când a închis ultima oară uşa în urma lui. Atunci am înţeles pericolul unui pas greşit.
5.“Contează startul, dar contează şi să rămâi concentrată în competiţie”. În clasa a unsprezecea a venit un coleg nou din America. Baschetbalist, ochi verzi, engleză fluent, conducea o maşină scumpă deoarece părinții săi aveau afaceri prospere. La scurt timp, acesta devenise vedeta școlii și părea că va avea un viitor strălucit!Cu toate acestea, l-am revăzut după ani, la o firmă care vindea mâncare fast-food, pe post de vânzători. Desigur, e ok să îţi câştigi existenţa, munca nu e o ruşine, dar, sincer îl vedeam peste ani absolvent de studii superioare, căsătorit, afacerist de succes, aşa precum îşi propusese în liceu. Nimic din toate acestea nu se întâmplase. Se pare că alcoolul, relaţiile întâmplătoare, pierderea de timp etc., l-au determinat să tragă concluzia enunţată. Aşa am conştentizat ce înseamnă să nu rămâi centrat pe obiectivele tale și să cazi pradă tentaţiilor trecătoare.
6.“Poţi să pleci de la anti-talent şi să ajungi as în domeniu”. Am cunoscut o femeie care a traversat Europa conducând singură maşina. Mi-am arătat admiraţia sinceră. A râs şi mi-a povestit că atunci când a început şcoala de şoferi, instructorul stătea cu o icoană în mână când erau pe traseu şi îi explica care este dreapta, stânga, că băţul acela din podea este maneta cutiei de viteze etc. Indiferent ce înseamnă asta, că trebuie să ţimem mâinile pe volan. Am înţeles că deprinderile ţi le formezi exersând.
7. “Sunt un om norocos pentru că sunt sănătos”. Contactul cu dizabilitatea l-am avut în facultate, când, studentă fiind, am lucrat la o şcoală ajutătoare. Copiii prezentau handicap psihic grav. Atunci am conştientizat prima dată cât de valoroasă este sănătatea.
8.“Destinul își face apariția în cele mai neaşteptate moduri”. Asta am înţeles atunci când minunatul meu soţ mi-a cerut mâna. Ne-am întâlnit într-o benzinărie. Mi se blocase capacul de de la rezervorul de benzină, mai exact îngheţase şi toţi cei care au încercat să îl deschidă nu au reuşit. Destinul a aranjat să vină el, peste 4 ani ne-am căsătorit.
9.“Independenţa este în personalitatea mea”. Cunoscuţii vor spune că nu am de ales, sunt o vărsătoare autentică. Am dependenţe afective faţă de fiinţele pe care le iubesc din tot sufletul, familia îmi este alături necondiţionat, dar îmi place să mă descurc singură… în anumite situaţii îmi şi reuşeşte.
10. «Ai personalitatea fratelui mare». Asta crede mama lăudându-mi responsabilitatea care, zice ea, mă caracterizează. Într-adevăr am un frate mai mic.
11. «Copii tăi te copiază». Descopăr în fiecare zi noi comportamente la cei trei copii ai mei. În majoritatea reacţiilor lor mă regăsesc pe mine sau pe tatăl lor.
12. “Dacă vrei să rămâi în topul terapeuţilor, trebuie să înveţi continuu”. Asta afirma profesorul meu din facultate, omul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de psihoterapie. Mai târziu, când am început lucrul ca psiholog clinician, am înţeles câtă dreptate are.Lucrurile se schimbă și evoluează mereu. Trebuie să ții pasul cu ele indifferent de domeniul de activitate.
13. “Noi, cei născuţi la ţară, vom avea mereu o relaţie specială cu natura”. Asta mi-a spus bunicul… ţăran get-beget. Am crescut într-un sat situate pe malul unui lac, în mijlocul unei păduri. Îmi plac marile oraşe, locuiesc în unul dintre ele, dar păstrez în suflet foşnetul de frunze şi clipocitul apei.
14.“Când întinzi o mână unui om care are nevoie de ajutor, atingi stelele”.Eu cred că asta este misiunea psihoterapeutului. Să atingă corpurile cereşti văzând strălucirea din ochii părinţilor ai căror copii au început să-i privească cu interes, zâmbetul cuplurilor care pleacă de mâna din cabinet, deşi erau în proces de divorţ, îmbrăţişarea sinucigaşului care a ales viaţa după şedinţa de psihoterapie, etc.
15. “Din lemn se fac icoanele, dar şi cozile de topor”. Desigur fiecare avem rostul nostru, toţi suntem utili, dar cred cu tărie în puterea educaţiei, în determinarea drumului în viaţă. Avem puterea, în egală măsură, de a face rău și bine. Este doar decizia noastră să alegem dintre cele două.
16. «Soarele răsare pentru toţi». El nu face deosebire de rasă, sex, condiţie socială, culoarea pielii, grad de instruire etc. Cred cu putere că oamenii nu trebuie să fie discriminaţi.
17. “Am o relaţie specială cu depărtările”. Nu râdeţi, când îmi voi scrie memoriile, voi descrie cu lux de amănunte depărtările vizitate .Excursiile exotice sunt pasiunea mea dar călătoresc cu drag și în țara noastră.
18. “Este o vârstă pentru toate”, spunea străbunicul meu. Nu l-am auzit personal, dar familia vorbeşte adesea despre înţelepciunea lui. Paller spunea mai plastic “ce nu trăieşti la timp, nu mai trăieşti niciodată”. Cât despre mine, am făcut exact după învăţăturile lor, fără să le cunosc la acea vreme. În adolescenţă am dansat în discotecă, am stat la cămin, am mers în excursii cu prietenii. Am trecut la viaţa de adult fără niciun regret că a trecut timpul.
19. “Binele nu se face cu forţa”. Greu de recunoscut, dar sunt oameni care, oricâte şanse le-ai acorda, ei vor merge pe drumul lor spre prăpastie. Chiar dacă dau semene de redresare, aţa îi trage tot în direcţia pierzaniei. Mi-a fost greu să recunosc că există şi cauze pierdute, am luat-o personal, uneori, dar a trebuit să conştientizez că alegerea este ceva personal, în definitiv.
20. Psihologia este vocaţia mea”. Nu m-am gândit nici o clipă că aş putea să fac altceva. Am talent la dansat, la pictat, la scris, la organizat şi condus grupuri sociale, dar pasiunea mea este omul cu tot cea ce reprezintă el.
