Frica este o emoție neplăcută cauzată de amenințarea unui pericol, unei dureri sau a unui șoc puternic. Aceste sentimente nu doar că sunt normale, dar câteodată sunt chiar necesare. Ele îi pot pregăti pe copii să poată face față unor experiențe neplăcute și unor provocări din viața lor. Un pic de frică îi poate face să fie concentrați și în alertă în situațiile critice. Cu toate acestea, există și tipuri de frici care nu sunt constructive pentru copii și le pot provoca stări de anxietate, fobii sau traume care le pot afecta dezvoltarea emoțională.
Cum se manifestă frica?
Frica îi face pe oameni să dorească să scape din acele situații pe care le consideră incomode. Inima începe să bată cu putere, simțim un gol în stomac și ne transpiră palmele.
Etapele de vârste și fricile specifice:
Suntem supuși fricii încă de când suntem bebeluși (exemplu: când avem de-a face cu persoane care nu sunt părinții noștrii). Pe la 10 până la 18 luni, experimentăm frica datorată plecării unuia dintre părinți de acasă sau frica de zgomote puternice. Copiii cu vârste cuprinse între 4 până la 6 ani experimentează fricile care nu au neapărat legătură cu realitatea precum frica de fantome sau monștri (personaje văzute de cele mai multe ori în desenele animate sau auzite cărți cu povești). Copiii cu vârste cuprinse între 7 până la 12 ani au frici care reflectă unele circumstanțe reale precum frica de a nu se răni în urma unor jocuri sau de a lua o notă proastă la școală. Adolescenții au frici legate de a nu fi acceptați în colectiv și de a fi ridiculizați.
O dată ce copilul crește, fricile dispar dar sunt înlocuite cu altele. De exemplu, frica unui adult de a vorbi în public poate fi rezultatul unui moment jenant petrecut în fața clasei, în copilărie.
Fricile se pot transforma în traume:
Copiii sunt mai predispuși ca în urma unui episod în care au emanat frică, să rămână cu traume emoționale, față de adulți, care au capacitatea de a depăși mai repede aceste incidente. În acest sens, trebuie să tragem un semnal de alarmă și să ne asigurăm că frica copiilor noștrii este una menită să îi instruiască, fiind o emoție controlată. Este important să recunoaștem și să identificăm din timp semnalele și simptomele de frică excesivă ale copiilor din viața de zi cu zi. Unele semnale pot fi legate de faptul că cel mic devine impulsiv, este repede distras, are momente de nervozitate, nu poate să adoarmă, nu îi este foame, palmele îi sunt ude, se plânge de dureri de stomac sau de bătăi accelerate ale inimii. De obicei părinții presupun că aceste simptome sunt datorate unei stări proaste de sănătate sau răsfățului excesiv, fără să se gândească că poate fi vorba de niște fobii (frică nejustificată, dusă la extrem). Mare atenție! Unele frici sunt induse voit și de părinți care, pentru a feri copilul, folosesc fraze precum: „Nu pune mâna pe acel lucru căci te vei îmbolnăvi și va trebui să faci injecție!”; „Dacă nu ești cuminte, vine monstrul Bau-Bau și te papă!”; „Nu vorbi niciodată cu străinii căci sunt toți periculoși și te vor fura!” etc. Este bine să limităm aceste fraze „salvatoare” pentru majoritatea părinților pentru a nu le alimenta și mai mult fricile celor mici.
Studiile arată că în general, cele mai frecvente frici ale copiilor sunt legate de: străini, întuneric, teama de obiectele casnice (exemplu: aspirator, cuțite), animale, injecții, singurătate, abandonare sau teama de a fi luați în râs la școală sau grădiniță.
Cum îi putem ajuta să își depăsească fricile specifice?
Frica de întuneric:
Fiți creativi! Dacă copilului îi este frică de întuneric, luați o lanternă, stingeți lumina și citiți povești pe întuneric. De asemenea, puteți întreprinde jocuri precum Baba-Oarba pentru că o dată ce cel mic se distrează, în subconștientul său frica atribuită acelei acțiuni se diminuează.
Frica de doctor:
Înlocuiți frazele: „Trebuie să mergem la doctor!” în „Azi îi vom face o vizită doamnei/domnului doctor pentru a îți da ceva bun și a te face să te simți minunat!” sau „Trebuie să mergem să faci vaccinul!” în „Azi mergem să îți facem un fluturaș frumos pe braț cum au toți copiii sănătoși” ș.m.d. Explicați-i celui mic în ce costă vizita la doctor și asigurați-vă că a înțeles ce se va întâmpla. Acesta se va simți mult mai bine dacă va ști ce îl așteaptă.
Frica de animale:
Cumpărați copilului mai întâi animale de pluș pentru a se obișnui mai ușor apoi cu cele reale. Faceți-i pe cei mici să înțeleagă că ei sunt stăpânii lor și că îi vor asculta dacă se vor comporta frumos. Animăluțul, la rândul lui, își va iubi stăpânul și va fi cuminte dacă va primii grija de care are nevoie. După ce copilul se va obișnui cu animalele de pluș, poate face cunoștință cu câinii sau pisicile apropiaților. Mai întâi copilul le va privii în tăcere iar apoi, poate încerca să le și mângâie.
Frica de străini:
Oferă-i copilului ocazia de a socializa și de a cunoaște oameni noi, într-un mediu cât mai confortabil pentru el. De exemplu, poți invita viitorii prieteni la voi acasă pentru a-i cunoaște. Dacă dorești ca micuțul să interacționeze cu invitații, fă tu primul pas vorbind cu aceștia apoi fă-le cunoștință. O altă idee ar fi să inițiezi un joc. Dacă cel mic nu dorește inițial să participe, părinții și persoanele străine pot începe să se joace iar imediat cel mic va vrea să se alăture.
Frica de abandonare:
Plecarea de acasă a părinților le crează copiilor o stare de anxietate ce poate fi depășită dacă copilului i se vor explica motivele plecării și i se vor da asigurări că adulții se vor întoarce la el. Același lucru se poate întâmpla și când cel mic este lăsat la grădiniță sau la școală. Această frică poate fi depășită numai prin asigurarea faptului că mai târziu copilul va fi primit iar în brațele protectoare ale ființelor dragi.
Indiferent de natura sentimentelor de frică, copilul trebuie să înțeleagă că majoritatea lucrurilor de care are nevoie se află de partea cealaltă a fricii și că trebuie să fie curajos să le înfrunte. Părinții trebuie să îi ajute oferindu-le multă înțelegere, devotament și iubire pentru a depăși episoadele care le creează frică.
Psiholog clinician Raluca Tita
