Dragii mei, am primit o provocare cu aceasta temă. Mi-a adus aminte de silogismul de la logica: „Nu există om perfect”……”Mama este om”…. deci….
Așa să fie?
Când Dumnezeu trimite un copil pe pământ, îi trimite și bucata de pâine.
Ești o tânară cu un ghemotoc de om în brațe? Te întrebi dacă vei fi mama perfectă? Ei bine..îl iubești? Îi vrei numai binele? Ai luat hotărârea să fi alături de el, orice greutăți ai întampina? Daca răsunsul este „Da”..am o veste pentru tine: ești mama perfectă!
Puiului de om nu îi trebuie prea multe, are nevoie: de a creşte într-un mediu sigur ,de a fi hrănit şi îngrijit, de a fi acceptat şi recunoscut, de a fi iubit şi de a stabili relaţii de ataşament.
La modul inconștient, tu ști deja aceste lucruri…pentru că ești părintele perfect!
Copilul face ceea ce vede la părinți, nu ce i se spune.
Ghemotocul a mai crescut? Îți zambește? Șade în funduleț? Mămico, dacă nu te-ai dezlipit de el, oricât de obositor a fost uneori, ști că nici acum nu are prea multe nevoi: de a explora şi de a experimenta , de a-şi utiliza toate simţurile, de a-şi face cunoscute nevoile şi de a primi ajutor, de a avea încredere în ceilalţi şi în el însuşi, de a continua să formeze ataşamente sigure. Tu îl înțelegi cel mai bine și îl ajuți necondiționat…pentru că ești cea mai bună mamă!
Stiu, ți-a fost îngrozitor de frică atunci când a răcit, dar ai cerut ajutorul medicului. Ți-a fost greu când ai diversificat alimentația, când i-a dat primul dinte….ai tremurat, ai plâns uneori, nu te-ai odihnit suficient și, poate, ai fost chiar nervoasă, dar ști de ce? Pentru că așa face un părinte perfect. Nu uita niciodata că ..”copilul face ceea ce vede la părinți, nu ce i se spune”…Este absolut firesc să te vadă în diverse dispoziții pentru ca să știe și el cum să reactioneze în situații în care va simți la fel.
Puiul tău merge singur? Spune primele cuvinte? Ai crescut odata cu el? Normal…ești perfectă!
Acum ști că nevoile lui se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, te-ai informat de la profesioniști, ai făcut schimb de experiență cu alte mămici și ști ca nevoile lui rămân în continuare cele de îngrijire de bază, de oferire a dragostei necondiționate și că trebuie să-l stimulezi : să dezvolte capacitatea de a gândi pentru sine, să facă corelaţia între cauză şi efect, să testeze realitatea, să depăşească limitele mediului , să înceapă să urmeze comenzi simple de siguranţă, să exprime mânia şi alte sentimente, Să înveţe să se separe din când în când de părinţi, fără a pierde iubirea lor, să înceapă să renunţe la credinţa că el este „centrul universului” . Nu trebuie decât să îl susții și să îl încurajezi să cunoască lumea pe care încă o vede prin ochii tăi. Ochi perfecți, de mamă perfectă.
Copilul trebuie să conștientizeze că este iubit necondiționat.
Puiul are deja 3-4 ani? Ai început serviciul? Îți faci griji că nu mai ești tot timpul cu ochii pe el? Daca îl lași într-un mediu sigur, e foarte bine , copilul chiar are nevoie să se desprindă de tine pentru că la această vârstă nevoile lui sunt altele: de a-şi asuma o identitate separată de a celorlalţi, de a dobândi informaţii despre lume, despre sine, despre corp şi rolul sexual, de a învăţa că orice comportament are consecinţe, de a descoperi efectul asupra celorlalţi şi locul său în grupuri, de a învăţa comportamente acceptate social, de a învăţa cum să-şi exercite capacitatea de a influenţa relaţiile; să înveţe limita puterii personale, de a separa fantezia de realitate. Stiu, ți-e greu să stai departe de el, dar tu…perfecta..ști că puiul tău a făcut progrese remarcabile și că va deveni independent.
Între 6 și 12 ani, copilul va trebui să deprindă abilităţi, să înveţe din greşeli , să înveţe să asculte pentru a strânge informaţie şi a gândi, să raţioneze în privinţa dorinţelor şi nevoilor, să observe regulile, ideile şi valorile din familie, să experimenteze consecinţele încălcării regulilor; să dezvolte controlul intern, să nu fie de acord cu ceilalţi şi să fie totuşi iubit, să înveţe care este responsabilitatea sa şi care este responsabilitatea celorlalţi, să înveţe când să se retragă, când să nu intervină, când să fie ferm, să-şi dezvolte capacitatea de cooperare.
Poate ai făcut și greșeli, poate nu ai avut mereu suficientă rabdare, poate ai trecut prin greutăți materiale, pierderi, dar nu ai uitat niciodată să fi mamă, să fi atentă la nevoile copilului și să incerci să răspunzi cerințelor lui. Orice mamă este perfecta pentru copilul ei.
Se spune că pubertatea și adolescența sunt perioade din viața copilului pe care parintele le înțelege mai greu, dar daca ai căutat și ai primit suficiente informații ști care sunt nevoile generale de dezvoltare ale copilului între 12 – 18 ani: să facă primii paşi pentru independenţă, Să dobândească o separare emoţională faţă de familia sa, Să se dezvolte treptat ca o persoană separată, independentă, cu propria sa identitate şi propriile sale valori, să fie competent şi responsabil pentru împlinirea nevoilor sale, a sentimentelor şi comportamentelor sale, să integreze sexualitatea în dezvoltarea sa.
Dragă mămico, nu ți-a fost usor sa faci un om..om. Poate ai fost sau ești tentată să pleci din țară pentru un trai mai bun, să îți iei un job în plus, să te lași dărâmată de greutăți, dar tu ști cel mai bine de ce au nevoie puii tăi: să îi susți întotdeauna, să le fi alături în orice situație, să îi faci să înțeleagă că esti de partea lor în orice împrejurare și, mai ales, să îi faci să conștientizeze că sunt iubiți necondiționat.
Tu faci toate astea pentru că ești perfectă! Toate mamele sunt, cu condiția să rămână alături de puiul lor orice s-ar întampla! Nimeni nu o poate înlocui pe mama!
