Părinții sunt experți în creșterea și educarea propriului copil atunci cand știu cheia succesului: stabilirea unei relații pozitive cu copilul. De această relație depinde modul în care copilul este conștient de valoarea lui și își dezvoltă tot mai mult potențialul. Copilul care se simte iubit și apreciat necondiționat înflorește.
Este adevărat că toți părinții se lovesc mai devreme sau mai târziu de încapatanare și refuz din partea propriului copil.
Atunci când sunteți nemulţumiți de cererile sau comportamentul copiilor voștri, încearcati să înțelegeți de ce reacționează așa, ținând cont de vârsta și nevoile lor. Este nevoie de echilibru și răbdare pentru a găsi metoda optimă de a-ți calma copilul atunci când are o „criză de personalitate”. Încearcă să adopți o atitudine pozitivă în modul în care îți crești copilul, deoarece, pe termen lung, efectele unei educaţii prea restrictive sau prea permisive pot fi dezastruoase. Nu tebuie nici să cedezi oricarei pretenții absurde, dar nici să spui mereu „NU”.
Totuși, folosirea ocazională a lui „nu” în disciplinarea copilului îl ajută în drumul spre câştigarea independenţei şi devenirea unei personalităţi autonome. Este important ca copilul sa știe valoarea lui „NU”. De exemplu, la vârsta pubertăţii şi adolescenţei, atunci cand copilului încep să i se propună, de către anturaj, lucrurii periculoase, dar tentante: droguri, alcool, sex ocazional, vagabondaj, etc. NU-ul îvațat în copilărie, îl va ajuta să aiba puterea de a spune NU.
Fiecare părinte dorește să găsească răspunsuri și soluții proprii care să-l facă pe cel mic mai cooperant și mai ascultător. În ce masură reusești să-ți educi copilul depinde numai de consecvența ta și de priceperea de a ști când să spui „nu” sau să gasești alternative inteligente la cuvântul „Nu”. Majoritatea copiilor devin foarte frustrați, iritați, chiar nervoși atunci când aud cuvântul “NU”. Dacă doriți să evitați crizele de nervozitate ale copilului care vin odată ce aud cuvântul “NU”, atunci nu trebuie decât să fiți creativi
Nu este nevoie să repeți obsesiv cuvântul „NU”, pentru că poti să comunici mult mai mult copilului prin mimica feței, tonalitatea vocii și, mai ales, prin propriul exemplu. Adoptă un ton ferm și explică-i cu răbdare copilului ce este bine și ce este rău.
Iată câteva sfaturi pentru a crea o relaţie bazată pe afecţiune şi empatie cu copilul:
- Joacă-te cu copilul, răspunde-i la întrebări, ascultă-l când îţi povesteşte problemele pe care le are şi ajută-l să le rezolve.
- Acordă-ți întotdeauna atenţie copilului, indiferent cât de ocupati ati fi.
- Copilul are nevoie să fie alintat, mângâiat și îmbrăţișat, să se simtă aproape de cei din jurul său, să i se ofere căldură și confort emoţional, să se simtă dorit şi înţeles. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrană și de îngrijire, nu este suficient.
- Acceptă felul de a fi al copilului, consideră totdeauna că este o persoană valoroasă, indiferent de modul în care se comportă. Este bine să faci diferența între a accepta copilul și a accepta comportamentul acestuia, care uneori poate fi nepotrivit. Arătând copilului că e o persoană valoroasă, îl vei ajuta să se dezvolte, să fie creativ.
- Poartă-te întotdeauna frumos cu copilul, nu îl amenința, nu ţipa la el, nu îl critica şi nu îl bate. Ţipetele, ameninţările şi bătaia fac mult rău copilului, îi pot afecta toată viaţa. Dacă îi vorbeşti frumos, îi explici ce a greşit şi ce are de făcut, vei obţine mult mai uşor rezultatele dorite.
- Încurajează mereu copilul în tot ceea ce face, arată-i că ai încredere în el. Laudă copilul cât poți de des.
- Când discuţi cu copilul, încearcă să pui întrebări directe şi evită discuţiile lungi. Copilul nu se poate concentra pe perioade lungi de timp, aşa că este foarte posibil să uite o mare parte din discuţie.
- Asigură-te că atunci când îi explici ceva, foloseşti un ton moderat și ferm.
- Să disciplinezi înseamnă să înveţi copiii comportamente adecvate sau să modifice comportamente nepotrivite
- Dezvoltă-i copilului încrederea în sine
- Concentrează-te pe lucrurile pozitive pe care le face copilul şi spune-i şi lui ce face bine
- Nu îl compara cu alţi copii și nu îl pune în competiție cu alți copii.
- Cere-i copilului lucruri realiste pentru vârsta lui.
- Vorbeşte despre comportament și nu despre persoană, nu acuzăm și nu jignim persoana, chiar dacă s-a comportat greșit.
- Pentru a-l învăța comportamente acceptate, aplică urmatoarele metode : observare și imitare, îndrumare și ghidaj, oferirea de modele și observarea consecințelor.
- Următoarele gesturi și atitudini sunt interzise: să ameninţi copilul, să-l critici, să ţipi sau să strigi la copil, să îl bați, să-i aplici „tratamentul tăcerii”, să jigneşti copilul.
Metodele de disciplinare pozitivă sunt suficiente pentru a învăţa copiii comportamentele potrivite.
Pentru a învăţa un comportament, copilul trebuie ajutat să înțeleagă legătura între acțiunile sale și rezultatul propriilor comportamente. În acest scop, uneori este suficient să lăsăm copilul să înveţe din greşelile proprii, fără să intervenim, fara sa spunem „NU” în situaţiile în care este periculos să lăsăm copilul să înveţe din propriile greşeli, nu îl lăsăm să experimenteze singur, ci îi explicăm noi ce se întâmplă dacă greşeşte. De exemplu, nu lăsăm copilul să se joace pe stradă, ci îi explicăm că este periculos deoarece există riscul să fie lovit de o maşină.
Disciplinarea este o ocazie de învățare.
- Acționează ferm, însă cu blândețe. Asigură-te că atunci când îi explici sau îi ceri ceva copilului, foloseşti un ton adecvat, moderat și ferm (folosește un ton calm, descrie ce are de făcut și stabilește niște limite clare, fără să cedezi la rugăminți).
- Distrage atenția copilului (în special la copiii de vârste mai mici). Când copilul se comportă într-un mod nepotrivit, distrage-i atenția, deoarece el nu a învățat încă să fie atent mai mult timp.
- Ignoră comportamentele nepotrivite. Un comportament care nu primește atenție se va repeta tot mai rar până când copilul va renunţa la el. Excepție fac comportamentele care, prin efectele lor, pun în pericol siguranța copilului sau a persoanelor din jur.
- Explică-i copilului consecinţele comportamentului lui. Ajută pe copil să înțeleagă legătura între acțiunile sale și rezultatul acestora.
- Spunand tot timpul ”NU”, nu te ajută să disciplinezi copilul, dimpotrivă îi vor face rău in viitor:
- Copilul poate dezvolta probleme la nivel emoțional și comportamental.
- Copilul poate deveni agresiv, chiar și în viaţa de adult
- .Pe măsură ce copilul va crește și se va apropia de pubertate și adolescență, se poate accentua conflictul cu parintii.
În afară de educație și de mediul în care crește copilul, un rol îl are și moștenirea genetică de la părinți: așa cum acceptăm că un copil e mai înalt sau mai slab, tot așa trebuie să acceptăm că un copil e mai activ decât altul, mai timid sau mai sociabil. Diferențele sunt date de temperamentul copilului, temperament ce este moștenit de la părinți și face diferența de la un individ la altul. Ceea ce trebuie să reții legat de acest aspect este că uneori comportamentul este influențat de felul de a fi al copilului. Ceea ce înseamnă că şi dispoziţia copilului este influenţată de temperament şi genetică.
