Ați întâlnit un psihopat

 

Coc-cioc! pe usă intră o doamnă bine. În jur de cincizeci de ani, îmbrăcată bine, coafată, machiată, parfumată, atitudine impecabilă.

Ochiul de psihoterapeut o evaluează în gând: intelectuală, educată, stânjenită, cu situație materială bună, poziție socială ok, în pas cu vremurile, suferință pe față. De la ușa de la intrare până ajunge la birou îi gasesc, în joacă, problema pentru care mă vizitează: ”suferă după animalul de companie”.

Codul deontologic nu-mi permite să vă redau în totalitate dialogul. Vă rezum problema pentru care a venit: a întâlnit un bărbat pe o rețea de socializare, au discutat mult pe mess, s-au văzut pe skype, s-au întâlnit la o cafea, urmatoarea întâlnire a fost la el acasă. Omul- absolut minunat. Din toate punctele de vedere: mai tânăr cu 15 ani, educat, dintr-o familie de medici, lucra singur la o afacere pe care i-o facuse cadou o doamnă, afacerea nu meregea, dar el se descurca. Stătea într-un apartament cumpărat de o altă doamnă, cu care nu mai ținea legătura, o mașină bună în parcare, cumparată de o doamnă pentru el personal, deci, un drăguț!

Clienta mea: o doamnă trecută prin viață, dar cu sufletul tânăr, cu copii realizați, nepoți, absolventă  a două facultăți, slujbă excelentă, bine plătită, situație materială foarte bună.

După două luni de poveste ca în filme cu frumușelul, acesta s-a îndepărtat cam brusc și la insistențele dumneaei, i-a spus că are nevoie de timp pentru el. Ce o mai fi și asta? De ce? Îl iubește sincer și el știe. Abia îi mai răspunde la mesajele disperate. O îngrijorează profund faptul că el are o problemă cu firma și i-a cerut o sumă mare de bani, dar momentan nu îi are. E drept că nu s-au mai văzut de vreo lună, dar dacă i-ar avea, i-ar da cu toată dragostea pe care i-o poartă. De fapt acum realizează că nu de psiholog are nevoie, ci de un bancher.

O întreb:- i-ați mai dat bani? Răspunsul: da, dar sume mai mici, i-am făcut cadouri, i-am rezolvat niște probleme cu autoritățile locale, l-am dus chiar la spital când nu se simțea bine, dar e normal în cadrul unei relații.

Intrebare: – El? El ce a făcut pentru dumneavoastră?

Raspuns: – Păi…ne întâlneam seara, îi găteam ce dorea el, rămâneam peste noapte la el… o relație frumoasă.

Î: – Ce v-a spus despre trecutul lui?… la aproape 40 de ani, ai un trecut.

R: – Frânturi de informații;  părinții, medici, muriseră de tineri, amândoi de infarct miocardic. La 15 ani se cuplase cu o fată din orașul lui, mai mare cu vreo 20 de ani ca el, apoi a stat cu diverse doamne, una chiar foarte cunoscută, din media.  Zicea că a făcut chiar și o facultate, în vreo 6 ani, după calculele  mele, în diverse orașe din țară. A avut aventuri  “de tinerețe”, prin păduri, în camera de cămin, de față cu multe persone, a plecat la mare cu o fată și s-a întors cu alta, a primit vizite ale unor femei din străinătate,  dar ….ce importanță are?

ÎI spun că are importanță și o rog să mai îmi spună detalii.

Î: – Prin casă erau urme ale trecerii diverselor persone de sex feminin?

R: – Da…am găsit multe produse cosmetice și haine de damă când mă punea să-i fac curățenie în casă. Când îl tachinam în glumă, zicea că sunt foarte vechi, nici nu -și amintea de ele.  Dealtfel, toate femeile din viața lui, acum îmi dau seama că mi-a povestit despre multe, au fost niște fraiere care l-au părăsit fără motiv.

Î: – Ați ieșit la restaurant, la teatru?

R: – Nu! Aducea mereu vorba despre faptul ca vrea să-i plătesc excursii în strainătate care îl tentau, pentru că societatea românească este compusă din oameni proști, cu care el nu poate relaționa.

Î: – Când erați împreună, în timp ce spălați sau găteați, el ce făcea?

R: – Se uita pe internet. Vorbea pe mess, uneori se retrăgea și vorbea din altă cameră la telefon cu clienții.

Printre răspunsurile la întrebări, doamna, clienta mea, se lamenta. O durea teribil faptul că a observat, pe o rețea de socializare, că el s-a apropiat de o doamnă de vârsta ei, doctoriță de succes și avea banuiala că el s-a mutat la aceasta. De altfel, chiar el a recunoscut râzând, deși știa că o doare teribil, faptul că este cu altcineva.

Haideți să recapitulăm:

Î: – Ce crede el despre el?

R: – Consideră că este foarte inteligent, chiar este, și că este o persoană care merită să primească mai mult de la viață decât alții.

Î: – Se pricepe să înșele și să manipuleze?

R: – Din ce mi-a povestit despre relațiile lui, multe… acum imi dau seama, da! Multe femei au făcut multe pentru el.

Î: – Se simțea vinovat pentru ce le-a făcut celorlalte femei?

R: – Nu resimte remușcări sau vinovăție.

Î: – Credeți că duce o viață parazitară?

R: – Consideră că este normal să fie întreținut.

Î: – Este agresiv, așa în general?

R: – Este irascibil și poate deveni cu ușurință agresiv cand are discuții în contradictoriu cu cineva. Am observat în trafic, în timp ce îl plimbam la mare, la munte. Îi place să îl distrez în excursii scumpe deoarece se plictisește repede.

– Stimată doamnă, aș vrea să vă mai spun eu câte ceva despre el. Reușește cu abilitate să se sustragă răspunsuri la întrebările directe, lasă impresia unui răspuns care poate să-l pună într-o lumină bună. Este un individ foarte carismatic, știe să se facă plăcut, este mare seducător. Adoptă aproape în permanență un aer superior, crede că deține adevărul absolut. Transmite despre el o imagine deosebit de bună, te face să crezi că ești o privilegiată că îți acordă atenție. Face ușor promisiuni, pe care le uită la foarte puțin timp după aceea. Are dificultăți să prevadă consecințele faptelor lui. Îi culpabiliză pe alții, îi face să se simtă vinovați, el fiind victima nevinovată. Tot ceea ce face el este excepțional, iar tot ceea ce fac alții este banal, rău, sau prost. Are des tendințe paranoice, crezând că toată lumea îi vrea răul. Simte nevoia să controleze pe toată lumea.

Clienta mea se uita bănuitoare: – Îl cunoașteți?

– Nu personal, dar cunosc acest tip de oameni. Îmi pare rău să vă spun, dar trebuie să știți adevarul. Nu vă mai culpabilizați, nu ați greșit cu nimic în relația cu el, pur și simplu, ați întâlnit un psihopat.

Doamna bine că stă pe scaun – o văd cum se clatină.

– Nu-mi vine să cred. De ce nu mi-am dat seama? Spuneți-mi mai multe despre psihopați.

– Psihopatul nu este capabil să se atașaze emoțional de o altă persoană, este rece și egoist. Nu are capacitatea de a se transpune în mintea altuia, îi lipsește empatia. Își schimbă frecvent partenerul de viață și are un comportament sexual promiscuu. El învață de-a lungul vieții să simuleze, să mimeze emoții și sentimente pe care nu le are și nu le resimte, în mod special acelele emoții care se trag din empatie sau din morală: dragostea, atașamentul, compasiunea, rușinea, tristețea. Psihopații simt nevoia să îi controleze pe toți cei cu care intră în contact, percepția lor despre alții fiind aceea că restul oamenilor nu sunt altceva decât obiecte care trebuie să le satisfacă nevoile lor (materiale, psihologice sau sexuale). Conceptul de „persoană potrivită” sau de „iubire adevărată” nu are o semnificaţie reală pentru că un psihopat nu poate iubi cu adevărat.

Au capacitatea de a se purta diferit în funcție de persoana cu care au de-a face la un moment dat. Unele persoane îi găsesc de-a dreptul admirabili, în timp ce alții au avut parte de reversul medaliei: minciună, manipularea, aroganța.

Reușesc cu o foarte mare abilitate să-și ascundă insensibilitatea sub o mască frumoasă care induce în eroare pe cea mai mare parte a oamenilor. Psihopatul creează iluzia unei „legături speciale” celor pe care îi găsește utili la un moment dat: respectiv cei care îi îmbunătățesc reputația; cei care îl ajută să ademenească și să procure alți parteneri sexuali; sau care îi oferă bani, proprietăți și statut.

Psihopatul este, mai presus de orice, un prădător emoţional. El (sau ea, dacă psihopatul este femeie) devine dependent de sentimentul de putere pe care îl obţine controlându-i pe alţii şi văzând dependenţa lor de el. Capătă, de asemenea, obsesia de a atrage noi şi noi victime şi este capabil să investească multă energie pentru a-şi face victimele să creadă în ficţiunea pe care el o creează, cum că el le iubeşte, îi pasă de ele şi le poate oferi tot ceea ce îşi doresc (fie că e vorba de fericire, iubire, bogăţie etc). În acelaşi timp, emoţiile psihopatului sunt extrem de firave. Un psihopat este incapabil să formeze conexiuni reale, afectuoase, profunde cu alţii. Aşa că şi obsesiile lui, chiar exaltările maxime pe care le are cucerind noi victime, tind să fie superficiale şi trecătoare. Se mută de la o victimă la alta, de la o exaltare la alta.

Psihopații sunt ratați care se imaginează drept lideri. Psihopatul nu admite niciodată că greșește, că face rău, că nedreptățește pe cineva, afară de situația când există un avantaj anume pentru el. Orice rău face celorlalți – prin minciună, trădare, manipulare, vătămare emoțională și fizică – reușește să proiecteze vina asupra victimelor și celor din jur. Starea de spirit a psihologiei psihopatului e una de grandoare, lipsă de empatie față de ceilalți și sentiment al superiorității. Plictiseala, în cazul unui psihopat, este determinată de faptul că el (sau ea) nu au profunzime emoţională. Nu manifestă ataşament faţă de cineva, nu cultivă relaţii de durată dacă el nu are interese sau foloase. Fiecare contact uman pentru psihopat aduce cu sine un joc de putere în care el trebuie să-l câştige. Psihopaţii au un grad ridicat de narcisism şi imoralitate, ceea ce îi împiedică să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor reprobabile

Studiile de laborator făcute pe asfel de subiecți au arătat ca există o anomalie în creierul lor care le afectează modul de procesare a informațiilor cu caracter emoțional. Psihopatia este o tulburare de comportament relativ răspândită (aproximativ 1% din populație fiind afectată dupa unele surse, între 4% și 6% după alte surse), dar din fericire rari sunt psihopații care ajung să comită fapte odioase. Marea majoritate dintre ei duc vieți aproape normale.

Nu sunt distribuiți uniform în societate, de obicei se îndreptă către marile orașe și marea majoritate acced în pătura superioară a societății.

Dacă prezentați interes pentru ei (pentru că dispuneți de bani, de putere sau de prestigiu, sau orice alt avantaj după care ar putea să tragă foloase) acești psihopați vor reuși să vă câștige încrederea.

Psihopaţii creează dependenţe sexuale şi emoţionale, au o abordare îndrăzneaţă, ne copleşesc cu laude şi ne promit tot ceea ce ne dorim. Au tendinţa de a fi, dintru început, mult mai romantici, mai sexuali şi mai tandri decât ceilalţi bărbaţi, dar nu este decât o modalitate prin care capătă puteri asupra noastră pentru a face ce vor cu vieţile noastre şi cu bunurile noastre.

Psihopaţii sunt foarte sociabili şi cu o sexualitate promiscuă. Un singur psihopat poate avea sute de parteneri pentru care poate mima rolul îndrăgostitului sau al iubitului, aşadar câţiva psihopaţi pot afecta o mulţime de vieţi.

Drumurile noastre se pot încrucișa cu ale lor în toate domeniile și sectoarele societății. Când psihopaţii dobândesc putere politică, politicile lor pot influenţa întreaga populaţie, prin degradarea şi chiar desfiinţarea normelor etice umane, pot afecta iremediabil vieţile a zeci de milioane de oameni.

Ceea ce este cel mai important pentru oamenii normali, în relația cu psihopații, este, în primul rând, să învețe să-i detecteze. Trebuie să evităm să-i lăsăm să se amestece  în existența noastră pentru că ne-o pot tulbura în diverse moduri, din care unele foarte dure și brutale, altele foarte rafinate, dar care pot sa ne distrugă și să ne provoace suferințe morale și psihologice greu de îndurat.

Percepţia generală despre psihopaţi e că sunt ucigaşi în serie sau criminali, aşa că majoritatea oamenilor se simt relativ în siguranţă crezând că nu vor da peste unul.

Adevărul, însă, e că foarte puţini comit crime. Aşadar, cei mai mulţi oameni nu realizează că au mai mari şanse să interacţioneze cu psihopaţii mai „comuni” decât cu ucigaşii în serie: amanţii de profesie, hoţii sau mincinoşii patologici. Relaţiile de tip patologic îţi pot afecta viaţa. Cele mai nocive relaţii sunt relaţiile amoroase cu prădători sociali care pot face incredibil de mult rău

Evoluția legăturii de tip psihopat se desfășoară conform unei scheme: idealizare, devalorizare, eliminare.  Durata etapelor este determinată de succesul psihopatului în a găsi multiple victime, de cât de repede le poate subjuga, de câtă utilitate găseşte victimei, de cât de mult victima se lasă abuzată. Unele victime nu părăsesc un psihopat oricât de mult le-ar abuza. Legătura toxică este atât de puternică şi stima de sine a victimei atât de scăzută, încât ea ajunge să creadă că nu are nicio valoare fără agresor.

Decât să se vadă drept persoana bolnavă care este în realitate – mai exact un ratat care duce o viață de parazit folosindu-i pe alții și profitând de ei – psihopatul preferă să să se vadă și să se descrie ca un rebel: un nonconformist singuratic, un erou independent, în avangardă, care respinge noțiunile învechite și comune de bine și rău, de adevărat și fals. Oricine pătrunde prin masca lui de aparentă sănătate mintală sau îi deconspiră minciunile devine un „inamic” în ochii lui, și deci o țintă a urii și batjocurei sale.

Pentru că sunt afectați de tulburări de personalitate incurabile, psihopații repetă la nesfârșit același ciclu relațional, indiferent cu cine sau pentru cât timp sunt într-o relație

Uneori, psihopaţii acceptă să facă terapie pentru a „îmbunătăţi” relaţia, dar o fac doar pentru că e în interesul lor să mai rămână în acea relaţie şi e, de regulă, un şiretlic (pentru că  îşi păcălesc partenerii, terapeutul, familia să creadă că pot şi vor să se schimbe în bine).

Clienta mea a aflat că în cazul psihopaţilor carismatici, e foarte uşor să rememorezi efervescenţa fazei iniţiale, să o socoteşti „iubire romantică” şi apoi să cauţi motivele de despărţire şi abuz la tine şi nu la partenerul bolnav. Este greu să depășim trauma provocată de relația cu un psihopat, însă, fiind informaţi,și ajutați, ne putem vindeca şi ne putem continua vieţile.