Am vorbit la finalul lunii ianuarie despre singurătate în cadrul unei emisiunii tare dragi mie Educație pentru viață. Acolo am spus așa – tuturor ni se pare groaznică singurătatea, dar singurătatea ne poate și ajuta. Poate fi liantul către noi, către quality time cu noi înșine. Asta pentru a înțelege de ce avem cu adevărat nevoie, de ce avem nevoie pentru a cunoaște și a recunoaște modul în care noi iubim și ne place să fim iubiți.
Trecem prin această pandemie și uneori cum mi se pare mie este de fapt o pandemie a singurătății, a izolării. Câți dintre voi nu se așează pe pernă seara simțindu-se singuri? Necontând 100% că sunt sau nu într-o relație. Căci statusul nu este același lucru cu conectarea. Cu împreună.
Pentru a discuta despre singurătate trebuie în primul rând să înțelegem câte tipuri de singurătate există.
- Singurătatea emoțională
Singurătatea emoțională, nu este circumstanțială, dar vine din interior și trebuie să ne uităm în interior, deseori la tipul de atașament personal și la familia originală. De cele mai multe ori pentru acest tip de singurătate este necesar să începi un proces terapeutic.
- Singurătate situațională
Mulți mileniali au ales de-a lungul vremii să lucreze în afara granițelor, mai ales când au 20-30 de ani. Deși beneficiile sunt clare, aceste decizii pot aduce o perioadă de anxietate, de singurătate, încercând să ne facem noi prieteni, să înțelegem o nouă cultură, un nou mod de viață – iar toate acestea pot duce la acest tip de singurătate situațională. Singurătatea situațională poate rezulta fix din aceste situații în care întreținerea prieteniilor devine dificilă.
- Singurătatea socială
Este în mod obișnuit simțită de cei care au probleme în a se integra social, deobicei oameni mai timizi, sau cei care au o stimă de sine mai scăzută, care îi face să se îndoiască de capacitatea lor de a fi competenți și a se distra în circumstanțe sociale.
- Singurătatea cronică
Singurătatea cronică este termenul folosit pentru a0 descrie pe cei care s-au simțit singuri atâta timp, încât a devenit un mod de viață pentru ei. Dacă această stare de solitudine a devenit parte din felul lor de a fi poate fi foarte dificil să rupi acest ciclu.
Este înfricoșător să ne gândim la singurătate, dar cu cât ne gândim mai mult la ea, la ce ne aduce și la ce ne ia, cu atât mai mult nu ne va fi atât de frică și cel mai important va fi că vom știi cum să ne comportăm în fața acestei provocări. Poate chiar să ne gândim că este primul pas în a ne analiza pe noi, felul nostru de a iubi, de a ne conecta și de a ne reconecta le cei din jur si poate mai ales la noi înșine.
Singurătatea ca un mod de a ajunge la noi, la acel autentic self.
