Atașamentul influențează modul copilului de a interacţiona cu ceilalți și de a stabili relații. Copilul se aşteaptă ca persoanele din jurul lui să-i acorde mereu sprijin, să îl ajute când se simte supărat, să ştie că poate să aibă încredere în ele. Ca părinte, este bine să încerci să îi oferi copilului un mediu securizant, care să îi dea încrederea că este protejat de pericole și că se poate baza pe tine.
Copilul se naște cu predispoziția de a se atașa, adică de a forma și întreține o legatură emoțională puternică cu altă persoană. Persoanele de care copilul se atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact in primele luni de viață și care au răspuns nevoilor lui de îngrijire, confort și siguranță, însă față de mamă se manifestă întotdeauna mai devreme, cu mai multă putere.
Felul de a se atașa al unui copil nu este ceva ce a ales sau ceva ce poate să schimbe singur, fără ajutor din exterior. Este doar un model de a se comporta, pe care îl învață în funcție de primele experiențe cu cei din jur.
Modul în care copilul este atașat de persoanele importante pentru el se va repeta și se va regăsi în modul în care el va stabili relații cu ceilalți. Dacă persoana de care este ataşat copilul îl face pe acesta să se simtă în siguranţă, el va avea curaj să relaţioneze cu ceilalţi şi să cunoască mediul înconjurător.
Tipuri de atașament:
1. Atașament sigur, securizant
Copiii cu ataşament securizant au o relație echilibrată cu persoana de care sunt ataşaţi și au încredere în ea. Ei au învățat că orice s-ar întâmpla, cineva este lângă ei și le acordă sprijin. Copiii au încredere că adultul care îi îngrijește le oferă siguranță și confort. Acești copii pot să îşi exprime emoţiile deschis și direct deoarece au încredere în ei şi în părinţii lor și au siguranța că nu vor fi judecați și pedepsiți pentru ceea ce simt. Ei vor vorbi deschis și nu se vor feri să ceară ajutorul adulților din preajmă în situaţiile în care trăiesc stări care le ridică probleme (când sunt supăraţi, temători, triști, furioşi, etc).
Copiii atașați sigur, au la grădiniță și școală un comportament social mai adecvat, dau dovadă de mai multă fantezie și afectivitate pozitivă la joacă, se pot concentra mai bine și pe o perioadă mai lungă, au o mare încredere în sine și manifestă rar simptome depresive, sunt deschiși și competenți în a stabili contacte sociale noi, atât cu adulți cât și cu alți copii.
2. Atașament nesigur
Copiii cu ataşament nesigur sunt acei copii care:
– caută atenția adulților importanți pentru ei, sunt timizi în situații noi, îşi exprimă emoţiile foarte puțin. E posibil să nu fi fost ascultați și încurajați, să fi fost respinși în mai multe situații în care și-au exprimat sentimentele sau au cerut ajutor și, de aceea, au tendința de a și le ascunde. Vor învăța destul de greu să exprime ceea ce simt, deoarece strategia lor este de a evita orice disconfort, oricât de mic.
– sunt greu de consolat şi supărați când pleacă părinții, iar când părinţii se întorc, sunt greu de împăcat. Aceşti copii se înfurie, plâng uşor, sunt deseori nemulțumiți și nu știu să spună ce-i supără, sunt extrem de dependenți de adulți și uneori pot avea comportamente problematice.
– nu au încredere în nimeni şi acceptă foarte greu să comunice cu alte persoane. Aceștia pot avea comportamente prin care să încerce să provoace adulții.
Acesta este modul copilului de a se proteja, pentru că a dobândit convingerea că adultul nu este de încredere. În primii 3 ani de viață, lipsa unei relații sigure de atașament cu cel puțin unul dintre părinți poate aduce neajunsuri mari în dezvoltarea emoțională a copilului, care îl pot afecta pe termen lung (poate avea dificultăți la grădiniță și la școală, apoi în adolescență). Va fi timid, retras, nesigur pe forțele proprii și pe susținerea celorlalți.
Adulții care îngrijesc un copil care a dezvoltat un atașament nesigur trebuie să ajute copilul să capete încredere în adulți și în forțele proprii.
Este bine să începi prin a-l încuraja să vorbească despre ceea ce simte, a-l asculta despre ceea ce-l supără și a-l susține în ceea ce face. Dacă copilul va începe să se deschidă în comunicarea cu tine, rolul tău este la fel de important și în menținerea acestui comportament, care îl va ajuta apoi în relațiile cu ceilalți. Dacă îți recunoști cu sinceritate propriile emoții în fața lui, va redobândi încrederea în oamenii mari și va începe să-și modifice comportamentul problematic. De multe ori, prezența unei noi persoane care-i oferă grijă, încredere, siguranță și respect poate ajuta copilul cu un atașament nesigur să-și schimbe modelul de a relaționa. Schimbarea va avea mai mult succes cu cât vârsta copilului este mai mică.
Beneficiile atașamentului sigur. Atașamentul sigur reflectă încrederea pe care copiii o au în relațiile cu persoanele de îngrijire. Copiii cu relații de atașament sigure vor profita la maximum de oportunitățile din viață, vor fi apreciați de colegi, vor avea capacități de lider și abilități sociale și vor fi mai încrezători în ei decât alți copii. De fapt, atașamentul sigur asigură posibilitatea de a-și defini limitele propriei stări de confort afectiv, a le face cunoscute celor din jur, a căuta menținerea în aceste limite acceptabile a propriei ființe, ceea ce înseamnă a avea “bariere sănătoase” care pot funcționa ca bază pentru legături sănătoase, stare de echilibru cu propria persoană și cu ceilalți.
Cum ajutăm copilul să dezvolte atașament sigur?
Ca părinți sau adulți care îngrijesc copilul trebuie:
- Să reacționăm mereu la tentativele copiilor de a cere ajutor, care la o vârstă fragedă înseamna plans; sa nu ignoram plansul in speranta ca micutul va obosi si va inceta, este, pana la o anumita varsta, singura modalitate prin care ne poate transmite ca are nevoie de ajutor;
- Sa fim fizic langa ei, sa-i luam in brate, sa-i alintam, sa comunicam cu ei despre emotii, fara teama ca aceste lucruri ar insemna ca ii “rasfatam”, idee transmisa prin credinta populara falsa sau gresit inteleasa. Exista experimente realizate pe primate care au dovedit faptul ca puii preferau proximitatea fizica in pofida hranei, atunci cand aveau de ales ori una, ori alta, adica ei preferau sa ramana flamanzi pentru a sta langa mama, chiar daca aceasta nu oferea hrana;
- Sa nu dezaprobam starile emotionale negative sau plansul din momentul separarii, pentru ca le transmitem copiilor ca faptul de a fi tristi cand mama pleaca este un lucru nefiresc ori la varsta pe care o au ei este un lucru perfect normal, isi manifesta neplacerea creata de faptul ca figura de atasament s-a indepartat. Mai degraba ajuta sa-i incurajam sa-si manifeste toate emotiile, chiar si cele negative, si sa gasim o modalitate sa le explicam ca vom fi din nou langa ei intr-un timp scurt;
- Sa-i incurajam sa exploreze, chiar daca acest lucru ne poate cauza ingrijorari legate de posibile pericole din mediu. Noi ramanem langa ei si impiedicam care acele pericole sa aiba loc, intervenind, in plus, daca au nevoie de ajutorul nostru. La incurajarea explorarii intra si alte aspecte, precum: sa-i lasam sa dezmembreze jucariile – asta nu inseamna ca le strica, cum suntem tentati sa vedem situatia, ci ca invata ceva, ca isi cultiva curiozitatea.
Repercusiunile atasamentului nesigur. Copiii cu atasament nesigur (anxios, rezistent si dezorganizat) se indreapta pe un drum plin de probleme si conflicte al propriilor relatii atat ca si copii, cat si ca adulti. Copiii cu atasament nesigur vor fi mai dependenti, mai dificili ca prieteni, cu manifestari rautacioase si manipulatorii, narcisi sti si incompetenti sau dificil de inteles din punct de vedere social.
Deci pe langa suportul pentru hrana si protectie, le oferim copiiilor si suport emotional, iar cand acesta este constant si este caracterizat in special de iubire si sprijin, dezvoltarea increderii copilului in fortele proprii este posibila.
Atasamentul securizant este singurul care ajuta copilul sa se dezvolte normal, sa aiba o stima de sine crescuta, sa fie empatic si cooperant. Pentru a crea un astfel de atasament cu copilul, el trebuie sa simta ca atunci cand este: obosit, speriat, bolnav sau anxios (adica nelinistit), figura sa de atasament raspunde promt la solicitarile lui, adica este langa el, fizic, pentru a-i oferi protectie, grija, alinare si incurajare, pe langa grija de alta natura, cum ar fi tratamente medicamentoase in stari de boala, de exemplu. Când unui copil i se raspunde la astfel de solicitari cu intarziere sau cu neplacere, exprimata sau nu explicit, acesta devolta atasament nesigur, care mai departe, se dezvolta in trasaturi de personalitate dezadaptative, adica cele care ii vor crea ulterior diferite probleme.
Cunoscând tipurile de ataşament, vei şti cum să îl sprijini în dezvoltarea emoţională și îl vei ajuta să se integreze mai uşor în societate. E bine ca prin atitudinea ta să îl faci pe copil să se simtă bine și în siguranță, pentru a nu-i fi teamă să învețe lucruri noi.
