Pentru tătici, lucrurile stau altfel. Pentru unii, adaptarea la noul statut apare brusc, odată cu naşterea micuţului, în timp ce pentru alţii totul se clarifică în câteva zile, săptămâni sau, în cel mai rău caz… niciodată.
După naștere, c
el mai probabil, proaspăta mămică va trece printr-o perioadă de indispoziție. În această perioadă, va fi mai agitată, mai neliniștită sau va avea stări depresive, va crede că nu este o mamă bună, că bebelușul are o boală gravă, că soţul nu o mai iubește la fel de mult sau va fi indispusă fără vreun motiv aparent.
Sarcina şi creşterea bebelușului nu sunt o glumă şi multe tinere mămici simt din plin greutatea meseriei de mamă. Mama este adeseori nedormită, stresată, chinuită de colicile bebeluşului, nesigură pe ea şi trupul său, îngrijorată de kilogramele în plus acumulate în timpul sarcinii, de transformările suferite în timpul naşterii şi alăptării. Creșterea unui copil mic cere o mulțime de timp, astfel sarcinile gospodărești pot lăsa de dorit uneori.
Aceste indispoziții sunt de multeori de neînțeles de către soţ care trece si el prin niste stări greu de descris. Bărbații se obişnuiesc mai greu, față de partenerele lor, cu gândul că în viaţa lor a apărut un copil de care vor avea grijă şi vor fi responsabili. Trăirile tăticului pot fi copleşitoare.
Unul dintre cele mai surprinzatoare sentimente pe care le poți avea ca proaspăt tătic este tristețea. Nu vorbim despre o tristețe oarecare, trecătoare și superficială, ci una adâncă, totală, care în scurt timp se poate transforma în depresie. Practic, proaspătul tătic realizează că viața lui nu iși va mai „relua cursul normal” niciodată, pentru că acel curs nu mai există, înlocuit fiind de unul nou.
Proaspeţii părinţi trebuie să conștientizeze că viata lor s-a schimbat radical, pentru totdeauna. Acesta este secretul evoluției iubirii dintr-un cuplu: asumarea noului rol, acela de părinţi.
Confuzia şi ambivalenţa sunt normale în procesul de acomodare cu noul statut. Proaspeţii părinţi pot încerca sentimente de neputinţă şi uneori, de neînţelegere faţă de nevoile bebeluşului.
Amestecul de grijă, responsabilitate, iubire, tandreţe, teamă şi nevoia de a ocroti, dorinţa de a-i da libertate şi independenţă, visele proiectate asupra copilului ș.m.d se împletesc în sufletul părinţilor.
Una dintre cele mai mari temeri ale partenerilor de cuplu, în ceea ce priveşte apariţia unui bebeluş este, fără îndoială, aceea că relaţia dintre ei se va schimba.
Din păcate, oricât de mult aţi încerca, oricăt de mult v-aţi iubi, această schimbare nu poate fi evitată în totalitate. Înainte de a deveni părinţi, partenerii aveau grijă unul de celălalt, se iubeau şi petreceau mult timp împreună.
Apariţia copilului solicită mult partenerii de cuplu. Bărbatul şi femeia, proaspeţi părinţi, pot trăi un sentiment de inutilitate, de frică de a nu mai fi iubiţi sau de a nu mai fi unul pentru celălalt , mereu în „centrul atenției”. Aceste temeri şi multe altele, sunt perfect normale. Ele reprezintă etape în procesul de transformare al bărbatului, în tată şi al femeii, în mamă.
Cuplul trebuie să accepte că nu mai este responsabil numai pentru propria lor viaţă, ci si pentru cea a copilului.
Ambii părinţi trebuie să fie cat mai implicaţi în creşterea şi îngrijirea copiilor. Dacă faceţi acest lucru, toate vor decurge natural.
Este bine de știut atunci când apare un bebeluş, totul se schimbă: centrul preocupărilor voastre este fiinţa aceea micuţă şi nimic nu mai are loc langă ea. În scurt timp de la nașterea copilului veți întelege amândoi că singurele momente plăcute pe care le petreceți împreuna, dacă sunteți norocosi, sunt acelea în care apucați să dormiți câteva ore. Nu mai poate fi vorba de cluburi, vacanțe romantice sau seri la cinema. Copii, serviciu, viața de cuplu, prieteni, activități cotidiene diverse, cumpărături, haine de călcat, lucruri de planificat, toate astea fac dintr-o zi obișnuită a unei mămici o adevarată provocare, dacă nu o luptă pe viață și pe moarte cu timpul care devine inamicul numărul unu.
Trebuie să știi însă că, dacă depuneți amândoi puțin efort în acest sens, cuplul vostru va continua să existe și în afara statutului de parinți. Încercați să vă rezervați măcar 10 minute în fiecare zi să vorbiți despre orice care nu este legat de copil și veti rămâne conectați. Cuplul nu a disparut: sunteti tot voi, dar cu o funcție în plus.
Dragi părinți, bucurați-vă de raza de soare pe care ați adus-o pe lume, dar aveți grijă și de voi pentru că, altfel, nici lui bebe nu îi va fi bine. Găsiți o persoană, de preferință din familie, care să stea cu copilul sau luați-l cu voi, mergeți la plimbare, întâlniți-vă cu prietenii, schimbați impresii cu alți părinți și asigurați-vă că vă faceți timp și pentru voi.
