Sentimentele pe care animalele le nasc în copii sunt imposibil de explicat în cuvinte. Cei mici le iubesc atât de tare și le sunt atât de dragi, încât aceste trăiri devin greu de înțeles pentru persoanele care nu acordă importanță ființelor necuvântătoare.
Ca și părinți, cel mai probabil vi s-a întâmplat cel puțin o dată să mergeți în parc cu fetița sau băiețelul vostru, iar aceștia să nu dorească să mai plece acasă fără a adopta cătelușul simpatic pe care tocmai l-au văzut. În urma acestei experiențe, v-ați gândit și v-ați pus în nenumărate rânduri întrebarea: „Oare ar trebui ca familia noastră să adopte un animal de companie sau este prea mare bătaie de cap?”.
I. Iată care sunt motivele pentru care ar trebui să adoptăm un animal de companie pentru cel mic:
Copilul va deveni mai responsabil:
Este bine să îi responsabilizăm pe cei mici încă de la o vârstă fragedă pentru a se putea dezvolta armonios și a înțelege că sarcinile pe care le au sunt foarte importante. Copiii trebuie să învețe că dacă își vor face bine treaba, vor fi răsplătiți cu afecțiune din partea animăluțului. Dacă aveți de exemplu un câine, nu ezitați să îndemnați copiii să îl hrănească, să îl spele sau să îl scoată la plimbare în parc.
Lecția empatiei predată de necuvântătoare:
Empatia este capacitatea de a identifica emoțiile celorlalți, de a le înțelege și de a veni în ajutor din proprie inițiativă atunci când există o problemă. Prin contactul cu animalele de companie, copiii învață această lecție devenind capabili de compasiune, iubire și înțelegere privind nevoile prietenului necuvântător. Este bine de știut că oamenii empatici văd dincolo de măști și deprind aptitudinea de a citi limbajul corpului fără a exista o exprimare în cuvinte. Unui copil care a fost obișnuit de mic cu un animal de companie îi va fi ușor, în timp, să înțeleagă emoțiile apropriaților și să își gestioneze propriile sale trăiri.
„Cu răbdarea treci și marea”:
Dacă copilul este prea agitat, nu este dispus să aștepte și își pierde prea repede răbdarea, soluția ar putea veni din partea unui prieten de companie. Animalele au nevoie de o atenție deosebită și de multă răbdare din partea noastră pentru a se adapta conviețuirii cu oamenii. Astfel, copilul învăță să aibă răbdare și să fie înțelegător, nu doar cu animalele cât și cu semenii săi.
Depășirea sentimentelor de tristețe:
Un animăluț poate reda echilibrul emoțional al copilului, inducându-i o stare de bine și de confort. În decursul timpului pot exista situații de tensiune în viața copilului, pe care cel mic să nu știe întotdeaună să le gestioneze corect. Este important ca în cazul acestor episoade să își canalizeze energia și sentimentele spre lucrurile dragi sau care îi fac plăcere, de exemplu – animalele de companie.
Prietenie, socializare, distracție:
Un animal îl poate face pe micuț să devină mai sociabil cu persoanele din jurul său. Socializarea apare în momentul în care copilul devine dispus de a le împărtăși apropiaților aventurile sale cu amicul patruped (exemplu: jocuri, mângâieri, plimbări prin parc ș.m.d). Activitățile cu câinii, piscile, papagalii sau caii îi pot destinde pe micuți, învățând totodată lucruri noi. Mai mult decât atât, joaca cu animalele îi pot face să uite de orele petrecute în fața calculatorului sau a televizorului și să petreacă mai mult timp liber în natură. În momentele în care cel mic se simte singur (mai ales dacă este singur la părinți), se poate baza pe un prieten necuvântător cu care să își petreacă timpul.
II. Când nu este indicat să includem un animal de companie în viață copilului nostru?
Dacă copilul are o vârstă cuprinsă între 0 și 3 ani, atunci ar fi bine să limităm prezența animalelor de companie din viața sa. Datorită vârstei fragede, copiiii nu știu încă să interacționeze cu animalele și se pot speria. De asemenea, dacă sunt lăsați nesupraveghiați, copiii pot supăra animalele iar acestea pot deveni agresive și pot traumatiza copilul atât din punct de vedere fizic cât și emoțional. Este recomandat ca în situațiile în care copilul plânge din cauza animalului să intervenim, să înțelegem problema și să luăm măsuri. Sfatul meu ar mai fi să păstrăm niște reguli stricte de igienă și să nu lăsăm copiii mici singuri în preajma animalelor.
III. Rolul animalelor de companie în terapia copiilor cu dizabilități:
Terapia cu animale a copiilor cu dizabilități devine o practică din ce în ce mai întâlnită, nu doar în străinătate cât și în țara noastră. La început, câinii erau animalele la care se recurgea cel mai des în terapia celor cu deficiențe vizuale sau locomotorii. Astăzi, viețile copiilor sunt ameliorate și atunci când există probleme de ordin psihologic. Caii, câinii sau chiar delfinii sunt folosiți în terapia copiilor cu autism pentru că îi fac să se relaxeze, le stimulează simțurile și îi ajută să descopere cu adevărat lumea. De asemenea, caii le oferă exerciții de mobilitate și îi fac să devină mai receptivi. Animalele au un rol benefic și pentru copiii cu ADHD pentru că îi ajută să-și consume mai repede energia și să își planifice mai bine timpul.
Cel mai important sfat pentru voi este să vă gândiți dacă doriți să adoptați un animal în funcție de nevoile voastre, spațiul și timpul pe care doriți să îl dedicați noului membru al familiei, în balanță cu beneficiile pe care acesta le va aduce familiei.
Psiholog clinician Raluca Tita
